Oana Bondar este una dintre jucătoarele care duc greul în apărarea României la Campionatul European de handbal feminin, alături de Crina Pintea, Aurelia Brădeanu, Georgiana Ciuciulete și Valentina Ardean. Toate cinci fete au o forță de luptă incredibilă, sunt jucătoare care „dau” și „primesc”, care nu se feresc de disputele crâncene. „Alice” s-a și ales cu o vânătaie la ochi după meciul cu Ungaria, după un duel cu Tomori, celelalte patru jucătoare au ieșit, din fericire, nevătămate.
Pentru patru din cele cinci handbaliste, Aurelia Brădeanu, Valentina Ardean, Georgiana Ciuciulete și Oana Bondar, puterea de luptă este transmisă și de acasă, de copilașii pe care i-au lăsat alături de tați în această perioadă. Într-o situație similară se mai află Paula Ungureanu. Tricolorele au o motivație în plus, se sacrifică și vor să fie împăcate sufletește atunci când vor reveni acasă. „Sunt sigură că băiatul meu va fi mândru de mama lui”, spunea zilele trecute fenomenala Paula Ungureanu. Și cu siguranță va fi, întrucât portarul României a făcut niște jocuri extraordinare, cu bune și cu rele, așa cum s-au încheiat ele. La fel este și cazul celorlalte mămici din lot, care și-au îndeplinit datoria la Europene cum au putut mai bine.
Dacă în teren suntem obișnuiți să privim niște jucătoare dispuse la sacrificiu, în afara arenelor mămicile se transformă. Ochii devin înlăcrimați și vocea tremurată când subiectul discuției sunt copilașii care-și așteaptă cu nerăbdare mămicile acasă. Este și cazul Oanei Bondar (31 ani), o jucătoare copleșită de emoții atunci când o întrebăm despre mesajele primite de acasă, de la fetița ei de 4 ani, Carina: „Îi este dor de mami, își dorește să ajung acasă. I-am spus să mai aibă puțină răbdare și ne vedem”. Până la revederea de acasă, fetița Oanei Bondar are de fiecare dată, când joacă România, o cerere specială. „Îl pune pe Alin (n.r. soțul Alin Bondar – fost handbalist Minaur) să-i arate imaginile de la început, când se intonează imnul. Îi plac foarte mult!„, ne mărturisește, în lacrimi, jucătoarea.
Oana Bondar: „Vrem un final de Euro bun, astfel încât să plecăm cu capul sus de aici”
Tricolorelor nu le este deloc indiferent cum se întorc acasă după aproximativ o lună de zile de activitate continuă cu lotul, prin cantonamente și deplasări. „Ne dorim să câștigăm cu Polonia, să ajungem în finala pentru locurile 5-6. Vrem un final de Euro bun, astfel încât să plecăm cu capul sus de aici”, spune Oana Bondar .
Handbalista de la Corona Brașov participă pentru prima dată la un Campionat European de handbal feminin. „Trăiesc o experiență frumoasă, o senzație plăcută și sper să nu se oprească aici”, susține Oana, care deși a debutat destul de târziu la un turneu final, la 31 de ani, speră să mai adune câteva în următorii ani: „Atât timp cât mai pot, aș dori să mai joc. Mi-aș dori să prind și Jocurile Olimpice, dar domnul profesor decide. Din punctul meu de vedere, atât timp cât mă pregătesc și fizic mai pot, de ce nu?”.
Dacă în afara terenului, Oana Bondar este o fire mai emotivă în anumite momente, în schimb, în arenă, jucătoarea nu face concesii. Handbalista a dus lupte grele la acest turneu final, mai ales că trei jocuri, cu Danemarca, Ungaria și Spania, s-au încheiat pe muchie de cuțit. Cea mai dificilă adversară? „În meciurile de până acum cred că jucătoarele Norvegiei au fost cele mai dificile, ținând cont că ele sunt mai micuțe, eu sunt puțin mai înaltă. Cu ele mi-a fost puțin mai greu. Dar m-am străduit să fac față, să nu se vadă această diferență. Mă descurc mai bine cu adversarele mai înalte, Cu Spania, cu Polonia, suntem pe aceeași mărime, doar că sunt mai masive. Mie îmi plac mai degarbă adversarele mai înalte, mai masive decât cele mai micuțe”, a fost răspunsul Oanei Bondar.
Dorul de casă este un sentiment atât de puternic, chiar și peste tăria adversarilor întâlniți la Campionatul European. Jucătoarele încearcă însă, din răsputeri, să domine și această stare de fapt.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER